Sarcini speciale – partea I

Fiecare sarcina este unică, dar sunt situații în care viitoarea mămică are nevoie de o monitorizare mai atentă pentru a se asigura că totul este în regulă. Dacă la controlul prenatal medicul stabilește că ai nevoie de o atenție suplimentară, ți se vor face analize în plus și vei fi chemată la mai multe controale. De asemenea, dacă ai o sarcină multiplă, doctorul va dori să te monitorizeze mai atent.

Pot exista mai multe categorii de situații, printre care și cele menționate mai jos.

O mamă mai în vârstă

Dacă ai peste 35 de ani și ești la prima sau chiar la a doua sarcină, este posibil ca medicul să dorească să faci mai multe investigații pentru a se asigura că totul este în regulă. Studiile spun că dacă ai așteptat mai mult ca să ai un copil ești dispusă să faci mai multe eforturi conștiente pentru a te asigura că bebe este bine prin: mâncare sănătoasă, exerciții fizice regulate și evitarea pericolelor. Dacă ești în formă și ai un tonus bun și o viață sănătoasă, vei avea, cel mai probabil, o sarcină normală. Principalul risc al sarcinilor după 35 de ani este probabilitatea mai crescută de anomalii genetice. Examinarea vilozităților coriale (CVS) sau amniocenteza reprezintă analize prin care se pot descoperi astfel de anomalii. Totodată studiile arată că dacă cromozomii sunt normali, șansele de a avea un bebe sănătos sunt aceleași ca ale femeilor sub 35 de ani. Femeile care au o sarcină peste 35 de ani sunt mai expuse riscului de a face diabet sau preeclampsie. Din acest motiv, viitoarea mămică va fi programată la mai multe controale prenatale și va face mai multe ecografii, pentru a monitoriza mai atent dezvoltarea copilului și pentru a putea depista cât mai devreme orice problemă.

Un tată mai în vârstă

În general, din punct de vedere medical, tații mai în vârstă sunt bărbații peste 40 de ani. La fel ca în cazul femeilor peste 35 de ani, există un risc mai mare (dar mai mic decât în cazul mamei) de a transmite anomalii genetice. Tații mai în vârstă prezintă un risc ușor crescut de transmitere a unei mutații autosomale dominante a genelor lor. Acest lucru înseamnă că este nevoie doar de o copie mutantă a unei gene pentru ca fătul să aibă o anumită anomalie genetică, spre deosebire de anomaliile autosomale recesive, în care este nevoie de două copii anormale ale genei, pentru a provoca anomalia fătului. În comparație cu anomaliile cromozomiale, cum ar fi Sindromul Down, anomaliile autosomale dominante sunt mult mai rare, prin urmare, deoarece nu există teste prin care să se diagnosticheze fiecare anomalie autosomală dominantă în parte (și acestea sunt de ordinul miilor), analizele de rutină nu sunt de mare ajutor.

Sindrom Down

Orice femeie poate avea un copil afectat de o anomalie cromozomială, cum ar fi Sindromul Down, deși acesta este mai des întâlnit la vârste mai înaintate. Dacă viitoarea mămică are 35 de ani, posibilitatea de a avea un copil cu Sindrom Down este de aproximativ 1:3000. Privind lucrurile din perspectiva optimistă, aceasta înseamnă că ai 99.7 la sută șanse de a avea un copil normal, sănătos. Anumite analize neinvazive, cum ar fi testarea translucenței nucale și screening al serului maternal, care pot indica probabilitatea ca fătul să aibă această anomalie, se fac în cadrul controalelor prenatale. Însă este nevoie de analize suplimentare pentru a se confirma diagnosticul – fie teste non invazive (testarea ADN-ului fetal din sângele matern), fie teste invazive, precum examinarea vilozităților coriale (CVS) și amniocenteza, în care se iau pentru analiză probe de vili coronici sau de lichid amniotic, medicul va discuta cu viitoarea mămică despre implicațiile unui rezultat pozitiv al testelor.

Partea a doua a acestui material va fi publicată ulterior, cu informații despre alte sarcini speciale cum ar fi cele gemelare sau multiple, cele care prezintă complicații sau sarcinile și bolile cronice.

Leave a Reply

avatar

Articole recente

Scroll to Top

Solicita o programare